Principiul oglindirii în dezvoltarea personala
Oglinda a reusit sa devina o parte importanta a dezvoltarii personale, principiul oglindirii fiind unul dintre cele mai interesante principii abordate de psihologi, coach-i, consultanti, mentori, etc.
Atunci cand ne referim la oglinda nu ne referim strict la obiectul care reflecta imaginile, desi are si el importanta sa in dezvoltarea personala. Nu degeaba orice sala de sport, indiferent ca este fitness, dans sau aerobic, este captusita cu oglinzi.
Principiul oglindirii se refera la capacitatea omului de a oglindi ceea ce se intampla in jur sau la persoanele cu care intra in contact. Oglinda este instrumentul prin care exteriorul reflecta interiorul nostru.
La ce se refera aceasta oglindire?
Atunci cand se naste, un bebelus nu are un simt al propriei persoane. O buna parte din personalitatea sa este dezvoltata prin oglindirea mediului in care se dezvolta. Practic, constientizarea propriei persoane se construieste pe baza interactiunii pe care copilul o are cu cei din jurul sau.
Mai tarziu in viata, principiul oglindirii functioneaza in relatii, la locul de munca si in mediul in care individul isi traieste viata. Nu intamplator exista o multime de expresii care sunt construite pe acest principiu: ” Estii ceea ce mananci”, ” Spune-mi ce prieteni ai ca sa iti spun cine esti”, etc.
Un alt aspect al principiului oglindirii este legat de acele „lectii ale vietii” despre care tot auzim:
atunci cand viata ne pune repetitiv in fata unor situatii similare pana cand reusim sa invatam ce avem de invatat; fie ca vorbim de persoane, rezultate sau contexte, aspectele pe care in mod inconstient le negam, sau sunt necunoscute sau neasumate ne vor surprinde sistematic pana cand ajungem sa le constientizam si sa le acceptam, pentru a putea ulterior sa incepem transformarea.
De exemplu, daca vorbim despre o persoana care incearca sa fie tot timpul voioasa sau puternica, refuzandu-si astfel vulnerabilitatea, va atrage oameni tristi si “slabi” in viata sa. Acei oameni vor oglindi ceea ce aceasta persoana contine in inconstient insa se chinuie sa reprime. Aceia sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eului sau constient, ci ale psihicului sau inconstient. Cu cat apararile sale sunt mai puternice, cu atat vor fi create situatii de viata in care el sa fie mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, fara voia sa, se poate trezi cu un sef sau coleg de birou apatic si neincrezator, după cum se poate indragosti de o persoană lipsita de vivacitate si determinare.
Daca vorbim despre cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, va atrage persoane sau intamplări care il vor irita, deoarece numitorul lor comun va fi greseala. Este felul in care viata il obliga sa traiasca experienta acestui aspect neasumat din el insusi, anume propria sa tendinta de a confunda ceva, de a se incurca, a fi inexact sau a gresi. Tendinta pe care o blocheaza inconstient se activeaza puternic in afara sa, facandu-l constient de ea, doar ca la cei din jur.
Principiul oglindirii poate sa functioneze in favoarea noastra, trebuie doar sa fim prezenti si deschisi sa vedem pentru a constientiza si a accepta diversele aspecte negate. Orice schimbare care are loc in interiorul nostru, schimba ceva in exterior si oglinda isi shimba unghiul.
Astfel, odata ce acceptam ceea ce este in interiorul nostru, „lectiile de viata” pe acel aspect nu se vor mai repeta si astfel nu ne va mai agasa intrebarea: „de ce mi se tot intampla asta?”.