Blog

Constructia unei personalitati puternice necesita, adeseori, o stapanire puternica de sine si in acelasi timp, control asupra mediului care te inconjoara. Putini sunt cei care stiu ca acest control asupra mediului si asupra celor din jur se face tot prin cunoasterea propriei persoane, iar instrumentele pentru o astfel de cunoastere sunt destul de numeroase si eficiente.

Oglinda a reusit sa devina o parte importanta a dezvoltarii personale, principiul oglindirii fiind unul dintre cele mai interesante principii abordate de psihologi, coach-i, consultanti, mentori, etc. Atunci cand ne referim la oglinda nu ne referim strict la obiectul care reflecta imaginile, desi are si el importanta sa in dezvoltarea personala. Nu degeaba orice sala de sport, indiferent ca este fitness, dans sau aerobic, este captusita cu oglinzi. Principiul oglindirii se refera la capacitatea omului de a oglindi ceea ce se intampla in jur sau la persoanele cu care intra in contact. Oglinda este instrumentul prin care exteriorul reflecta interiorul nostru.

Intr-o societate in care orice mesaj pe care dorim sa il transmitem este la un click distanta de restul lumii,  imaginea personala este esentiala.

Ce presupune aceasta imagine si ce mesaje transmitem prin intermediul promovarii ei, reprezinta teme pe marginea carora s-a scris din plin. Ce imi doresc eu sa subliniez sunt pilonii, din punctul meu de vedere, pe care putem incepe constructia brandului personal.

In opinia mea, la inceputul procesului de coaching, exercitiul “Roata Vietii” reprezinta o unealta folositoare pentru client, deoarece il ajuta pe acesta sa castige o perspectiva referitoare la statusul sau actual.

Am sa incep aceste randuri cu ideea exprimata de Coco Chanel: “Moda dispare treptat, in timp ce stilul este etern”.  Cu aceste cuvinte a inceput calatoria mea catre domeniul “Stilului Personal” si “Coaching-ului de Imagine”. Odata cu trecerea timpului am cunoscut oameni care doreau sa faca lucrurile si sa se manifeste in coformitate cu propriul stil; tot mai multi oameni  care incepeau sa refuze  statutul de “parte a sistemului” (indiferent care era acea zona); oameni care doreau sa isi faca vocea auzita si care se chinuiau sa iasa din “turma”. Eu eram unul dintre acesti oameni si am realizat ca nu este o coincidenta faptul ca am ajuns sa ii cunosc pe ei.